DONEAZĂ CONSTRUCŢIA CENTRULUI DE TINERET CLICK AICI

 

Statul este cel mai mare părinte. În centrele de plasament cresc, până la varsta de 18 ani, zeci de mii de copii. Ies apoi pe poarta instituţiei ca să dea piept cu viaţa şi să-şi facă un rost. Dar câţi reuşesc să-şi găsească o slujbă sau să facă o facultate?

Există în România mai multe organizaţii care încearcă să-i îndrume pe aceşti copii ai nimănui, încă din adolescenţă. La una din aceste asociaţii, voluntar pentru o zi a fost chiar Mihai Constantin.

Pentru unii, voluntariatul nu este o opţiune, este o datorie. Vişinel provine dintr-o familie cu 13 fraţi. A fost dat la casa de copii pentru că părinţii nu-l puteau creşte.

Este un “copil al statului” care s-a încăpăţânat să reuşească, în ciuda lui. A fugit din centru de mai multe ori, a fost şi aurolac, şi ucenic într-o mănăstire.

S-a ridicat prin studiu,  a făcut vreo două facultăţi, are vreo trei slujbe şi, peste toate acestea, în sufrageria apartamentului de două camere în care locuieste alături de unul dintre fraţii săi, a deschis un centru de aptitudini pentru tinerii din casele de copii: Asociaţia “Desenăm Viitorul Tău”.

Nu este întâmplător că nucleul Asociaţiei Desenăm Viitorul Tău este alcătuit din tineri care au crescut tot în centre de plasament. Ei înţeleg, poate, cel mai bine, ce aşteptări are un adolescent care se uită spre ziua de mâine de la fereastra unei case de copii. O mână de ajutor poate da, însă, orice voluntar.

Când înveţi un tânăr să deseneze, să joace într-o scenetă, să-şi scrie un CV, s-ar putea să nu vezi rezultate spectaculoase imediat. Însă efectul este mai profund şi mai îndelungat decât putem bănui.

O campanie susţinută de Federaţia VOLUM. volumbun4septembrie_36152100

Articol preluat de pe STIRILE TVR