avocatul poporuluiAzi vorbim despre Drepturi. Despre Drepturi și copii. De când mi-am tot dorit să vă împărtășesc câteva gânduri. Am trăit atâtea experiențe negative de-a lungul vieții și înțeleg perfect ce înseamnă tratamentul inuman, violența, și să crești în incertitudine, risc și frică. Nu numai frica viitorului, ci a existenței zilei de mâine, pentru că bătăile primite fie de la colegi mai mari, fie de la îngrijitorii din centrul de plasament erau frate cu moartea.

Dacă viitorul copiilor cuminți din apartamente sociale și centre de plasament este incert, ce mai putem spune și spera de la aceia care ajung în penitenciare de minori sau în centre de detenție? Adevărul este că, ei nu au suport și sprijin pentru a se mai îndrepta și de a se mai întoarce la o viață normală. După cruzimile prin care trebuie să treacă în aceste medii, în care nu numai că nu sunt tratați și nimeni nu are grijă să îi facă să înțeleagă că faptele lor au fost greșite și că trebuie să își recunoască vina și să se îndrepte, dar nici nu se obosește cineva să le dea credit și să îi trateze nediscriminatoriu.

Așadar, joia aceasta, la invitația domnului Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, am participat la dezbaterea asupra situației actuale din România cu privire la respectarea drepturilor copilului. Ni s-au prezentat rezultatele unei cercetări sociologice, bazată pe un chestionar aplicat unui eșantion semnificativ de tineri din penitenciarele de minori de pe teritoriul țării, cu privire la modul în care au fost tratați aceștia de la momentul arestului, până la judecată și apoi viața în penitenciar. În ceea ce privește soluționarea nedreptăților, accentul s-a pus pe necesitatea investițiilor în școlarizare și educare, precum și calificare a acestor tineri încă din timpul detenției, pentru ca odată ispășită pedeapsa și repuși în libertate, aceștia să se poată integra destul de ușor fie în mediul școlar normal, fie pe piața muncii. Este nevoie de așa ceva, pentru ca în afara gratiilor, viața să fie din nou demnă de trăit și să nu fie un nou coșmar datorat incapacității lor de adaptate și reintegrare.

Ce pot spune este că mă dezgustă faptul că se tot pune prețul pe finanțări și noi alocări bugetare, de parcă acest lucru ar rezolva totul. Ce trebuie să reținem totuși? Că în aceste probleme sociale este important să se ia măsuri aplicabile, nu doar unele teoretice și să nu se caute motive pentru care lucrurile ar putea să nu ia o turnură pozitivă. De multe ori auzim că lipsa banilor ne împiedică să facem lucruri bune pentru societate, însă, după cum și Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF a spus, se pot face multe lucruri și cu resurse financiare limitate. Vorbim despre asigurarea unei asistențe juridice corespunzătoare tuturor copiilor, formularea și implementarea unor protocoale de prevenire a violenței în rândul copiilor privați de libertate, crearea unor sisteme de încurajare și recompensare a comportamentelor pro-sociale ale copiilor custodiați pe termen mai lung.

Asigurarea școlarizării tuturor copiilor privați de libertate și/sau formarea lor profesioanală, fără excepții, reconstruirea codului etic al acestor copii prin încurajarea și recompensarea comportamentelor pozitive, pro-sociale în timpul detenției , aplicarea legii și a normelor și standardelor internaționale, precum și popularea mediului de recluziune cu modele pozitive – respectiv cu un personal corect, obiectiv, non-violent, motivat de ”îndreptarea” conștientă, prin mijloace pozitive, a copiilor delincvenți – sunt măsuri esențiale, care pot conduce la scăderea semnificativă a numărului copiilor care revin în sistemul penitenciar ca tineri adulți.

În fine, scopul acestei întâlniri a fost ca pe lângă analizarea situației curente și propunerea de căi de acțiune și rezolvare a problemelor identificate, Avocatul Poporului și UNICEF vor continua colaborarea pentru a urmări că aceste propuneri de măsuri să se și realizeze. De aceea îmi și doresc ca recomandările propuse în acest raport să se revadă expuse în politici publice și să se resimtă în rândul beneficiarilor lor. Trebuie însă cu toții să ne implicăm pentru punerea în practică a acestor prerogative, de la Guvern, la membrii societății civile și Instituția Avocatului Poporului. Știu cu siguranță că eu unul mă voi implica în acest domeniu, dorindu-mi să lucrez cu astfel de tineri din nou, pentru că experiența mi-a arătat că minuni se pot întâmpla și viețile lor pot fi salvate.

Instituțiile care au colaborat în realizarea acestui raport și au avut reprezentanți trimiși la această întrunire au fost: UNICEF, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, centre de detenție și reeducare pentru copii din țară precum și oameni parte a mediului nonguvernamental.

Am apreciat dialogul tuturor celor prezenți și cred că am reușit să unim punți de comunicare și colaborare. Sunt nerăbdător să văd ce pași vor fi luați de acum încolo. Eu sper să fie numai de bine!